gallery

Festivalul Vinului Dobrogean "Pontus Euxinus"

Contact
gallery

Festivalul Vinului Dobrogean "Pontus Euxinus"

Contact
gallery

Festivalul Vinului Dobrogean "Pontus Euxinus"

Contact

Festivalul Vinului

green flower

Despre Festivalul Vinului Dobrogean "Pontus Euxinus"

Festivalul Vinului Dobrogean "Pontus Euxinus" se desfasoara in perioada 6-9 septembrie 2018 in Piata Ovidiu Constanta

  • Obiective
  • Promovarea vinului si a cramelor dobrogene;
  • Promovarea vinurilor de calitate prin antrenarea jucatorilor autohtoni din industria vinului dobrogean intr-o competitie benefica consumatorului;
  • Promovarea culturala a vinului;
  • Educarea publicului privind caracteristicile si simplicitatea vinurilor dobrogene;
  • Promovarea Dobrogei ca destinatie turistica prin intermediul turismului viticol;
  • Promovarea Municipiului Constanta ca destinatie turistica multiculturala;
  • Promovarea utilizarii ambalajelor ecologice a viticulturii organice si alimentatiei sanatoase
 green
 blue

Participanti

green flower

Parteneri

green flower

Eveniment organizat de

Irish Pub Constanta

member-1
member-1
member-1
member-1
member-1
member-1
member-1
member-1
member-1
member-1
member-1
member-1
member-1
member-1
member-1
member-1
member-1
member-1
member-1
member-1
member-1
member-1

Festivalul Vinului Dobrogean

"Pontus Euxinus"


6-9 septembrie 2018

Piata Ovidiu

Constanta

SCURTA ISTORIE A VINULUI IN DOBROGEA

green flower

Vinul are o istorie atât de veche în regiunea în care s-au auzit primele cuvinte românești – Torna, fratre! – încât se confundă cu însăși istoria Dobrogei.

Cronicarii cei vechi, Strabon și Diodor din Sicilia au clătinat din cap și-au scris că rădăcinile tradiției viței de vie se înfig adânc în timp, până în neștiutele civilizații din care au născut mândrele neamuri ale dacilor și tracilor, iar Homer, în epopeile sale se minunează de obiceiul sciților cei războinici din Scythia Minor de a îndoi vinul cu apă, în această parte a lumii în care este „vița de vie încărcată de struguri, fără a aștepta nici o grijă din partea agricultorului”.

Carafele cu vin nu lipsesc nici de pe masa întinsă de legendarul rege al dacilor, Dromichete, pentru învinșii săi, macedonenii generalului Lisimah, pilda istorisită de cronicarii vremurilor de demult. „Dromichete rândui tot felul de mâncăruri alese, servite pe o masă de argint, iar oamenilor săi le dădu să mănânce, fructe, cereale, lapte și miere, dar pregătite cu măsură, așezându-le pe niște tăblițe de lemn, care țineau loc de masă. In cele din urmă puse să se toarne macedonenilor vin în cupe de argint și de aur pentru rege, pe câtă vreme el și ai lui beau vinul în pahare de corn și de lemn, așa cum obișnuiau geții. Pe când băutura era în toi, Dromichete umplu cu vin cornul cel mare, îi spuse lui Lisimachos „tată” și îl întrebă care dintre cele două ospețe i se pare mai vrednic de un rege: al macedonenilor sau al geților...”

Nici măcar supărarea marelui rege Burebista, vremelnic stăpânitor peste pământurile geților și cetățile grecești de la marea neagră, care a pus să se taie viile și să se arunce pe foc, pentru ca vitejii săi luptători să nu mai petreacă neîntrerupt, nu a făcut să dispară nobila taină a facerii vinului.

Insuși marele poet Publius Ovidius, în operele Tristele, descrie obiceiul barbarilor din Tomis de a bea vinul cu... securea. „din cauza gerurilor, nici vinul nu putea fi băut. Vinul păstrează forma vasului şi rămâne solid atunci cînd îl scoţi din el; aici nu este băut ca vin curat, ci în bucăţele pe care şi le trec unii altora”.

Atât de mult le-a plăcut romanilor vinul de pe meleagurile noastre, încât au bătut monedă şi la propriu cu vinul din Dacia, marele împărat Traian, învingătorul de la Adamclisi lansând moneda Dacia Felix, ce ilustra Dacia sub forma unei femei care purta în braţe doi copii, unul ţinând un ciorchine de struguri, iar celălalt spice de grâu.

Veacurile ce au urmat au pus la grea încercare viața oamenilor din dăruitul pământ dintre Dunăre și Marea cea mare, peste care au trecut valuri de neamuri de războinici barbari călare pe caii lor iuți, imperii conduse de împărați lacomi și însetați de sânge, nu de nobilul Nectar al zeului Dionysos.

Culturile viței de vie au suferit și ele, dar ocrotite de protectorul divin, au răzbătut, pe lângă sabie și foc, sub soarele Dobrogei, ca să renască, apoi, în plantațiile nesfârșite din inima județului Constanței, la celebrul Murfatlar, și pe umerii județului Tulcea, pe colinele vestitului Niculițel.

Astăzi, podgorii și crame conduse de oameni harnici și cu drag de rodul pământului, duc mai departe și mai sus, renumele viței de vie și al vinurilor.